DORU IONESCU: un mesaj de Anul Nou

ULTIMUL VAL(S)
Anul care uite-nu-e a fost unul nici prea-prea, nici foarte-foarte. Emisiunile pentru TVR realizate in colaborare cu Club A, in taverna din Blanari ori la Vama Veche, sunt o continuitate, care respecta pe de-o parte traditia de la aparitia sa, din 1969 (pe-aici trece istoria rock - folk - jazz-ului din Romania, n-am gasit alta rima), si care, pe de alta parte, nu e nici un secret pentru nimeni, vor continua neabatut politica partidului...rockerilor. Sesiunile concertistice filmate, ROCK FORUM, au adus noi trupe, fie in premiera, fie in preajma lansarii unui nou album, fie la reunirea lor (vezi TIMPURI NOI). Au fost E.M.I.L. si FREE SOUND ENSEMBLE, BEGA BLUES BAND si URMA, KUMM si M.S., MIKE & THE BLUE SPIRIT si IMPLANT PENTRU REFUZ, SLANG DUO si TRANS EXPRESS, TROOPER si MARGENTO PROJECT, BAICEA BLUES BAND si THUNDERSTORM, DIES IRAE si VALI RACILA & OIGAN, TRAVKA si TEODORA ENACHE TRIO (am parcurs doar cateva afise in memorie, scuze pentru atatea omisiuni).
Altfel, am reusit sa dau de final cartii pe care o tot pritocesc de ani de zile, laolalta cu DVD-ul pregatit sa apara dupa lansarea acesteia: „Timpul chitarelor electrice, jurnal de calatorie in arhiva TVR". Imposibil fara institutia pe care o reprezint, TELEVIZIUNEA ROMANA (care m-a ajutat si mi-a facilitat orice actiune muzicala, fara nici o rezerva - e vorba de postul TVR CULTURAL, in particular), CLUB A si editura HUMANITAS EDUCATIONAL. Mai mult, managerul Adrian Soaita si directorul de programe de la Club A, Paul Radu, sprijina in aceste zile un alt proiect pe care l-am crezut foarte... teoretic, imaginat la sugestia lui Mircea Florian, MUZEUL ROCK! Multumesc inca o data.
Culmea, intre „realizarili" din plan personal (una ivindu-se chiar de Craciun, dupa ce o simpla fotografie din club a ajuns la cine trebuia), cele mai importante s-au materializat tot cu sprijinul Arhitecturii, al oamenilor clubului, pe care ii pot numi, fara urma de patetism, prieteni. Iar pentru mine conteaza enorm acea „echipa cu care trecem prin viata" fara de care „nimic nu e"! In urma cu 10 - 15 ani, contraeditorialul de la finalul revistelor „Rocker" pe care le scoteam, sub aceeasi formula ca si titlul de mai sus, se incheia cu urari de genul „Fuck the disco, fuck the rest, Heavy metal is the best", „All the beAsTs", „La Multi F-Ani" ori „A Heavy New Year". Intre timp am mai imbatranit, desi daca stau stramb sa judec... intr-o rana, constat ca la Club A am mai intinerit cu un an, ceea ce va doresc si voua (Vant din pupa pe internet, e-navigatorilor!) si conchid, la varsta maturitatii: SANATATE, FERICIRE & EBRIETATE! In rest,

« pe aici se deschide o poarta scartaind a irepetabil
intra! sau nu
ingeri ne privesc cu capul in jos
prin sticle vopsite cu lumina sa nu-si intunece ochii
vad pe furate
creste in ei sentimentul strigatului
dar ce stiu ei?
din iadul rock sar dimensiuni de dezechilibru
sar nuante de viata scapate din chingile armoniei
antisentimente strigate aproape urat
pana la limita de jos
de unde incepe o alta istorie a frumosului
pina la limita de sub-jos
de unde incepe adevarata istorie a frumosului
pana la limita
UNDERGROUND"

Doru „Rock-Air" Ionescu